Infertilitatea nu este o sentință ci un semnal

Cei mai mulți oameni sunt conștienți că șansele de a avea copii scad odată cu înaintarea în vârstă. Tot așa, cei mai mulți oameni sunt de acord că există accidente de mașină. Li se poate întâmpla altora așa ceva, celorlalți, însă nu li se poate întâmpla ceva rău celor apropiați și nicidecum nu ni se poate nouă. Sunt persoane care sunt diagnosticate cu diferite tulburări, cei apropiați nouă sperăm să nu fie în această situație, iar nouă nu ni se poate întâmpla. Această iluzie a invulnerabilității ne protejează și ne face extrem de vulnerabili din adolescență. De ce ne-am aștepta ca această iluzie să nu ne protejeze și de ideea că fertilitatea noastră este pusă în pericol?! Nu ni se întâmplă așa ceva nouă. Li se întâmplă celorlalți/celorlalte care au un stil de viață nesănătos.

Știm cu toții că la femei scad șansele de a avea copii ușor odată cu împlinirea vârstei de 30 de ani, însă, abia în jurul vârstei de 31-32 de ani ajungem să simțim că suntem competenți la locul de muncă. Pentru cele mai multe femei la 30 de ani nu este momentul potrivit să pună pe pauză cariera pentru 2 ani după atâția ani de investiții emoționale și de timp în educație și carieră.

Și, luate împreună, iluzia invulnerabilității și amânarea deciziei de a avea o familie și de a avea un copil din motive raționale ne fac să fim considerăm că este timp. 

Rezultatele care indică infertilitate destabilizează adesea și cele mai echilibrate persoane.

Cei mai mulți dintre oamenii care amână să aibă copii au diferite motive, fie ele motive economice sau sociale sau personale. Cu certitudine au o explicație logică pentru alegerea luată.

Acești oameni sunt echilibrați, raționali și cumpătați, iau adesea decizii înțelepte și oferă sfaturi bune atunci când li se cere. Sunt mulți oameni care sunt sprijin pentru propria familie și pentru prieteni și colegi. Și, totuși, atunci când se confruntă cu o problemă care le pune în pericol ideea de fertilitate sau atunci când primesc niște rezultate care indică infertilitatea devin depresive și se retrag în sinea lor.

După primirea rezultatului care indică un procent de infertilitate – este mai probabil să ne gândim la ce este mai rău.

Deși nu este o pierdere a unei persoane reale, anii investiți în imaginea de părinte, în activitățile imaginate cu viitorii copii sunt la fel de reale ca și alte persoane. Unele dintre aceste persoane poate au colecționat jucării pentru viitorii lor copii sau cărți de povești, poate și-au amânat concedii în locații potrivite concediilor cu copiii. Însă rezultatele indică faptul că acea viață imaginată, programată și amânată este posibil să nu mai aibă loc și poate chiar nu va mai avea loc.

Cum reacționează de obicei oamenii la primirea acestor rezultate?

Cei mai mulți am simți o tristețe profundă dacă ni s-ar întâmpla nouă să primim aceste rezultate. Ne-am gândi că trebuia să fi procedat altfel. Cele mai multe persoane plâng, se simt rușinate, simt că ceva esențial le lipsește.

Multe femei simt că sunt mai puțin femei pentru că nu pot avea copii. Confruntate cu infertilitatea, cele mai multe femei își pierd temporar reperele. Majoritatea au făcut ceea ce au considerat că este mai bine pentru ele și au considerat că este timp suficient și pentru a avea o familie și copii. Poate au decis să iasă din relații pentru a-și consolida cariera, poate au decis să rămână în relații cu cel pe care l-au considerat cel mai bun partener/tată al viitorilor copii și poate au lăsat să treacă multe compromisuri pe care nu le-ar fi lăsat dacă ar fi știut că se va ajunge aici. Iar acum, realitatea indică altceva: aparent nu mai contează relația stabilă, cariera, pentru că ceea ce părea că își doresc foarte mult și amânaseră în speranța că va fi mai bine mai târziu pare că nu se va mai întâmpla. Atunci femeile poate decid să se îndepărteze de partener, să reevalueze relația, să-și reevalueze întreaga existență și valorile. Este posibil să treacă printr-o perioadă în care ar părea că moto-ul lor este „carpe diem” deoarece nu mai are sens nimic din ce avea înainte.

Mulți oameni regretă că nu au avut copii în condiții mai puțin decât „perfecte” și se judecă pentru deciziile de atunci cu mintea de acum.

Mulți oameni regretă ocaziile în care ar fi putut avea copii în condiții mai puțin potrivite și își analizează viața pentru a vedea unde au greșit. Se învinovățesc pentru tot felul de decizii și se afundă într-o depresie din care pot ieși cu greu fără ajutorul celor apropiați.

Mulți bărbați nu vorbesc despre asemenea rezultate. Este probabil rușinos încât pentru luni, dacă nu chiar ani, nu vorbesc. Poate simt furie și preferă să nu arate ceea ce simt. Preferă să nu spună nimic, să spună că nu își mai doresc copii, că se concentrează asupra carierei. Toate aceste raționalizări sunt mai tolerabile în comparație cu varianta de a accepta că o parte a corpului reacționează altfel decât ar fi fost programată.

Cele și cei care află că există șanse mici și procedare costisitoare și dureroase privesc rareori acest rezultat cu speranță.

În urma unui rezultat care indică șanse reduse de a procrea, o parte dintre oameni își pierd firea, trec printr-o depresie și apoi decid fie să renunțe, fie să încerce toate procedurile posibile până când epuizează toate variantele posibile din punct de vedere medical și apoi să înfieze un copil.

Acum încep dilemele morale și analizele raționale cu costuri și beneficii. Financiar, emoțional, poate chiar din perspectiva riscurilor relaționate cu sănătatea toate încercările de fertilizare sau de inseminare prezintă costuri, alături de beneficii.  

Deși toți medicii care se ocupă cu persoane care se confruntă cu problemele de fertilitate își alocă timp pentru discuțiile cu clienții, pentru informarea acestora, o parte din oamenii care trec prin aceste proceduri – fie femei, fie bărbați – se pot descuraja după o primă încercare nereușită. Însă o încercare este o încercare, nu un verdict.

Dacă atunci când pierdem un om apropiat plângem, suntem sprijiniți, familia se apropie, se organizează ritualuri, atunci când este primit un rezultat care indică infertilitatea nu știm cei mai mulți ce să facem.

Dacă aflăm că cineva nu poate avea copiii cei mai mulți spun cuvinte de încurajare „Lasă, se va rezolva!”. Întrebarea este cum?!  se va rezolva? Pentru că, cel mai probabil, persoanele care ne spună astfel de vești au avut nevoie de zile și săptămâni pentru a scăpa de vinovăție, rușine, regret, furie, frică/anxietate, tristețe/depresie și să ne spună.  

Celor cărora li se comunică astfel de rezultate simt că lumea lor a fost scuturată din rădăcini și a fost întoarsă cu susul în jos. Au nevoie să își șteargă amintirile pe care și le construiseră despre ei și viitorii lor copii, așteptările legate de o viață care nu va mai fi așa cum și-o imaginaseră. O parte din identitate este nevoie să fie reconfigurată și ei au nevoie să se pregătească pentru procedurile care urmează.

Cum să reacționezi când auzi astfel de rezultate de la cineva apropiat?

Probabil cea mai bună abordare a familiei și a prietenilor este de a-i asculta pe cei care își fac curaj să vorbească deschis despre problemele cu care se confruntă. Ei au nevoie de oameni care îi ascultă fără să arate milă – nu au nevoie de milă – ci au nevoie de adulți echilibrați care ascultă cu atenție ce spun ei. Au nevoie să vorbească, fără a fi comparați, fără a li se spune rapid: „vei trece cu bine și de această încercare” sau „nu știu ce m-aș face în locul tău”. Cel mai probabil este că vor trece prin această încercare și vor fi schimbați enorm de acest proces. Dacă cineva drag trece prin aceste momente este necesar să fim buni cu ei, calmi, echilibrați și să le arătăm că nu sunt singuri. 

Infertilitatea nu este o sentință ci un semnal că este nevoie de alte soluții, de alte mijloace, de alte decizii pentru a ajunge acolo unde ne dorim. Rezultatele indică faptul că un procent crescut al cuplurilor care se confruntă cu infertilitatea, în urma unor proceduri, ajung să devină părinți. Așadar, este nevoie ne păstrăm calmul, să ne informăm și să acționăm.