Amânarea deciziei de a avea copii

A avea copii reprezintă adeseori un deziderat pentru cei mai mulți oameni

Cei mai mulți dintre noi am crescut în familii extinse, am participat adesea la nunți și la botezurile apropiaților. Am fost îmbrăcați frumos și ni s-a spus că și noi ne vom căsători și vom avea copii. Ni s-au setat niște așteptări legate de relația de cuplu, de căsătorie și de ceea ce înseamnă a avea o familie. Apoi, când am crescut, am fost încurajați să învățăm, să fim cei mai buni în domeniul nostru, poate chiar am fost sfătuiți să amânăm implicarea într-o relație serioasă deoarece „este timp” și mai târziu.

Amânarea deciziei de a avea copii este evidentă în societatea noastră

Amânăm decizia de a avea copii deoarece avem niște așteptări crescute de la noi. Considerăm că este nevoie să fim noi destul, să fie relația destul de bună, să fie partenerul sau partenera destul de buni pentru rolul de părinte. Avem nevoie să avem stabilitate financiară înainte de a ne asuma o perioadă de stagnare, dacă nu chiar de regres în cariera noastră. Suntem încurajați să ne dezvoltăm noi înșine, să ne cunoaștem și să ne înțelegem trecutul, să ne adaptăm noilor reguli ale jocului însă regulile se tot modifică. Suntem îndemnați să ieșim rapid din relațiile în care interacțiunile nu sunt destul de bune. Toate acestea consumă timp prețios.

Pentru femei amânarea deciziei de a avea copii este asociată cu alegerea un partener potrivit și a momentului potrivit

Cele mai multe femei au ajuns să fie foarte atente la partenerii lor. Adeseori ne simțim îndreptățite să le analizăm „greșelile” la microscop, fără a ne vedea și pe noi realist în acele situații-limită. Alegerea partenerului potrivit implică de multe ori verificarea unei liste și încadrarea bărbaților într-un tipar prestabilit de societate.
În plus, sunt puține femeile care își doresc familii numeroase sau mai mult de doi copii. Motivul este adeseori acesta: un copil presupune o pauză de aproximativ doi ani în carieră. Doi copii reprezintă o plecare de până la patru ani de la locul de muncă. În patru ani aproape toate domeniile evoluează și este necesar să se întoarcă pe o poziție de inferioritate față de colegele care timp de 3-4 ani au învățat câte ceva zilnic, cel puțin din practică, dacă nu cumva s-au documentat suplimentar. Astfel că, pentru multe dintre femei a avea un copil reprezintă o alegere care îi schimbă viața și dacă impactul este văzut a fi într-atât de mare încât ar fi bine ca decizia să fie întemeiată iar partenerul cât mai aproape de cel ideal. Astfel, partenerul ar fi bine să fie educat, politicos, manierat, atent, prezent.
Însă, dacă ne uităm la acele femei care au ales să aibă copii mai devreme (înainte de 30 de ani) vedem că multe dintre ele și-au schimbat viața, cum au avut curaj să își deschidă o afacere, vedem cum au înflorit în domenii la care poate înainte de venirea copilului nici nu s-ar fi gândit serios. Perioada în care și-au dedicat timp să își cunoască copilul a devenit pentru unele femei o perioadă în care au aflat la fel de multe despre copii lor pe cât au învățat despre ele însele.

Pentru bărbați amânarea deciziei de a avea copii este asociată cu presiunea socială de a avea copii

Cei mai mulți bărbați nu simt presiunea „ceasului biologic” de a avea copii. Cu cât amână decizia de a avea copii, cu atât statutul lor socio-economic ar putea fi mai crescut. Și, implicit, partenera pe care și-ar alege-o atunci când ar avea un statut economic crescut ar putea fi una care ar fi pe măsura statutului nou. Aceasta ar putea fi mai aproape de așteptări deoarece și pentru bărbați este important să își aleagă o parteneră potrivită.

Mulți bărbați simt presiunea femeilor de a avea un copil. Mai mult, mulți bărbați sunt împinși de partenere să aibă un copil deoarece „este timpul”. Din păcate, atât ei cât și ele sunt împinși de părinți deoarece „este timpul”. Oricum ar fi, pentru oricare dintre noi, atunci când simțim că suntem condiționați - rămânem împreună dacă avem un copil, dacă gătești, dacă te îmbraci mai..., dacă... dacă..., tindem să ne distanțăm.
Este de înțeles că bărbații tind să aleagă să amâne decizia de a avea copii dacă se simt presați. Este de înțeles că nu le face plăcere să fie puși în rolul de a procrea pentru că „este timpul”. Din păcate, dacă în relațiile în care apar aceste discuții, de multe ori unul dintre parteneri începe să se teamă să mai deschidă discuția și se amână tacit decizia de a avea copii. În timp, partenerii din aceste relații se distanțează și de multe ori se destramă relația dacă nu se discută deschis despre așteptări și frici.

Mediul în care noi trăim este diferit de cel în care au trăit părinții noștri. Și totuși, se pare că avem aceleași așteptări legate de copii.

În generația părinților noștri cei mai mulți au ales să își întemeieze o familie după finalizarea studiilor. Probabil cei mai mulți dintre cei care au acum 55-65 de ani au ales să aibă copii până la 30 de ani.

Pe de altă parte, noi, ca tineri adulți, alegem să ne găsim o relație stabilă în jurul vârstei de 25-27 de ani și ne gândim că vom avea primul copil/copilul în jurul vârstei de 35 de ani, poate la 40 de ani. Ei bine, unii dintre părinții noștri aveau puțin peste 40 de ani când noi am plecat la facultate.

Ce s-a întâmplat de ne-am modificat aceste atitudini față de relații și față de copii? 

Am ajuns la un paradox: suntem înclinați să amânăm decizia de a avea copii până la vârsta la care în urmă cu o generație am fi fost bunici. Este bine? 

Deși putem vedea cu ușurință câțiva din factorii care favorizează amânarea, dezvoltarea umană este aceeași iar „ceasul biologic” începe să ticăie, fie setat de așteptările noastre, fie de biologie, fie de așteptările societății.

Și, din păcate, amânarea deciziei de a avea copii vine cu niște costuri ascunse și unul dintre aceste costuri poate fi infertilitatea.